Politica economică şi monetară

Introducere

Procesul de integrare al UE care a început cu mai bine de 40 de ani în urmă, este acum continuat prin implementarea Uniunii Monetare Europene (European Monetary Union).

Pentru a face faţă provocărilor viitoa re, cea mai importantă sarcină a UE este intensificarea coordonării strategiilor economice naţionale şi stabilirea regulilor generale.

Introducere 

Până la realizarea integrării europene mai poate fi cale lungă, dar procesul care a fost iniţiat acum 40 de ani nu este reversibil. În ultimii ani, s-au realizat progrese importante în apropierea economiilor şi societăţilor statelor membre, a ceea ce iniţial a fost Comunitatea Europeană şi acum este Uniunea Europeană. Următoarea etapă importantă în construirea UE este realizarea unei politici economice comune. Cel mai de seamă pas al acestei etape a fost introducerea pe piaţa comună a monedei unice, la 1 ianuarie 1999.  

În general, principalul motiv pentru acest proiect derivă dintr-un fapt elementar: cheltuielile şi pierderile de resurse cauzate în mod independent de fiecare naţiune în parte pot fi inutil de mari, mai ales în cazul ţărilor mici care sunt puternic integrate cu altele. Nu naţiunile, ci Europa în totalitatea ei va intra în competiţie cu Orientul Îndepărtat şi cu S.U.A. Naţiunile europene pur şi simplu nu ar face faţă acestei competiţii în mod individual. 

Schimbările profunde în condiţiile de trai ale populaţiei Bătrânului Continent au impus realizarea unui progres semnificativ în desăvârşirea UE.

	Primul element este evoluţia uimitoare din domeniul mijloacelor de transport. Atât transportul public, cât şi cel privat, permit transportarea persoanelor şi bunurilor la distanţe mari. În ultimii 30 de ani, timpul necesar pentru a ajunge dintr-o localitate în alta a fost redus cu o viteză mai mare decât în orice altă perioadă anterioară din istorie.
	Al doilea element este dezvoltarea tuturor mijloacelor informatice, reţelele de computere permiţând accesul la informaţie oricărei persoane care vrea să comunice. Fluxul informaţional este omniprezent.

Analizând aceste fapte şi cifre, orizontul trasat de graniţele naţionale pare în mod inevitabil strâmt (mai ales în comparaţie cu alte puteri economice cum ar fi S.U.A. şi Japonia). Ceea ce era cândva idealul unei elite, astăzi acesta este dus mai departe de forţa a 370 milioane de consumatori şi de persoane care economisesc. Mai mult de 150 milioane de potenţiali muncitori şi 10 milioane de întreprinderi mari şi mici realizează o producţie de peste 7.000 de milioane de ECU (tabelul 1 şi tabelul 2). 

Comerţul între statele UE s-a intensificat incredibil, astfel încât acum reprezintă cu puţin sub 2/3 (63.1%) din comerţul activ total (tabelul 3). Aceasta subliniază cât de importante sunt celelalte 14 ţări pentru cea de a 15-a. Pentru toate acestea, un cadru instituţional unic este şi va fi din ce în ce mai mult necesar.